July 2010
4 posts
”O mică lovitură în fereastră, ca și cum ar fi bătut cineva, urmată de o cădere amplă dar ușoară, ca niște grăunțe de nisip cărora le-ai fi dat drumul de la fereastra unui etaj superior, apoi căderea lua proporții, se rânduia, adopta un ritm, devenea fluidă, sonoră, muzicală, nenumărată, universală: era ploaia.” (M. Proust)
